De la Ion Creanga catre Titu Maiorescu
de Ion Creanga
Iasi, 13 noiemvrie 1882
Stimabile domnule Maiorescu,
Iaca, chiar acum, la 6 ore dimineata, am gasit de scirs anecdota pentru Romania juna si o tirmit cu posta de astazi.
Tare am avut dorint sa va vad, cind ati fost de aniversarea "Junimei", insa nu mi-a fost tocmai bine, si nici nu puteam sa scriu ceea ce incepusem a scrie pentru Romania juna, de-mi venea sa innebunesc de necaz. Fereasca D-zeu de omul timp, cind incepe sa faca ceva, ca el singur nu stie ce face, decit numai intimplare poate sa-l scoata din incurcatura. Iaca asa sint eu si-n asemine incurcatura ma aflam de aniversara, fata de fagaduinta ce va dadusem ca voiu trimite ceva la Viena. Tocmai in ziua de aniversara, mi-a venit si mie citeva idei, si, ca sa nu le scap, am fost nevoit sa las cea mai vesela petrecere, aniversara, si sa nu va pot vede pe dumneavoastra, cel mai dragalas profesor si cel mai bun voitor ce am avut in viata mea.
De aceea va rog sa ma iertati si, macar ca nu v-am vazut, credeti ca, cu mintea si inima mea, totdeauan va vad si va doresc.
Am fost pe la dl. Lambrior, si mi-a comunicat ce i-ati spus d-voastra. Va multumesc din suflet, domnule Maiorescu, pentru interesul ce purtati de copilul meu; si, de credeti ca poate iesi dintr-insul ceva, va rog nu-i refozati sfatul si protectia d-voastra.
Va salut cu adinc respect si va doresc sanatate si bucurie.
I. Creanga
Bietul Lambrior, oare nu a calcat pe urma lui Conta? Tare-mi pare rau, sarmanul! Iaca si munca peste masura la ce duce!
De la Ion Creanga catre Titu Maiorescu
Aceasta pagina a fost accesata de 3222 ori.
