Povestea lui Stan Patitul
de Ion Creanga
Era odata un flacau statut pe care il chema Stan. Si flacaul acela din copilaria lui se trezise prin straini fara sa cunoasca tata si mama, si fara nici o ruda care sa-l ocroteasca si sa-l ajute.
Si ca baiet strain ce se gasea, nemernicind el de colo pana colo pe la usile oamenilor, de unde pana unde, s-a oplosit de la o vreme intr-un sat mare si frumos.
Si aici slujind cu credinta ba la unul, ba la altul, pana la varsta de treizeci si mai bine de ani, s-a sclipuit putine parale, cateva oi, un car cu boi si o vacusoara cu lapte. Mai pe urma s-a injghebat si o casuta si apoi s-a statornicit in satul acela pentru totdeauna, tragandu-se la casa lui si muncind ca pentru dansul. Vorba aceeaa: Si casa prinde muschi; daca sede mult intr-un loc.
Si cum s-a vazut flacaul cu casa si avere bunicica, nu mai sta locului, cum nu sta apa pe pietre, si nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu carul, in alta se ducea si toate trebile si le punea la cale singurel. Nu-i vorba, ca greu ii era; pentru ca in lipsa lui n-avea cine sa-i ingrijeasca de casa si de vitisoare, cum trebuie. Numai da! ce sa faca bietul om? Cum era sa se intinda mai mult, ca de-abia acum prinsese si el mainile in vatra; si cate a tras, pana s-a vazut la casa lui, numai Dumnezeu stie. De aceea alerga singur zi si noapte in toate partile, cum putea, si muncea in dreapta si in stanga, ca doar- doar o incaleca pe nevoie, s-apoi atunci- vazand si facand.
Toate ca toate, dar uratul ii venea de hac. In zilele de lucru, calea-valea, se lua cu treaba si uita de urat. Dar in noptile cele mari, cand era cate o givornita cumplita si se mai intampla sa fie si sarbatori la mijloc, nu mai stia ce sa faca si incotro sa apuce. Vorba cantecului:
De urat ma duc de-acasa
Si uratul nu ma lasa;
De urat sa fug in lume,
Uratul fuge cu mine.
Se vede lucru ca asa e facut omul, sa nu fie singur. De multe ori i-a venit flacaului in cap sa se insoare, dar cand isi aducea aminte uneori de cate i-au spus ca au patimit unii si altii de la femeile lor, se lua pe ganduri si amana, din zi in zi si de joi pana apoi, aceasta poznasa trebusoara si gingasa in multe privinti, dupa cum o numea el, gandindu-se mereu la multe toate ... Uniia zic asa, ca femeia-i sac fara fund - cea a mai fi si asta? Altii - ca, sa te fereasca Dumnezeu de femeia lenesa, marsava si risipitoare. Altii, alte nastrujnicii incat nu stii ce sa crezi si ce sa nu crezi. Numa nu-i vorba, ca am vazut si eu destui barbati mult mai ticaiti si mai chitcaiti decat ce mai bicisnita din lume. Si asa, trezindu-se in multe randuri vorbind singur ca nubunii, sta in cumpene: sa se insoare ... sa nu se insoare ...
Si, ba s-a insura la toamna,ba la iarna, ba la primavara, ba la vara, ba vremea trecce, flacaul incepe si el a se trece, margand tot inainte cu burlacia, si insuratoarea ramanea balta. S-apoi este o vorba, ca pana la 20 de ani se insoara cineva singur; de la 20-25 il insoara altii; de la 25-30 il insoara o baba, iar de la 30 de ani inainte numa dracu-i vine de hac.
Tocmai asa s-a si intamplat si cu flacaul acesta, ca pana la vremea asta nici el de la sine, nici prietenii, nici babele - catu-s ele de-a dracului, de prefacute si iscoditoare - tot nu l-au putut face sa se insoare.
Stan era om tacut in felul sau, dar si cand da cate o vorba dintr-insul, vorba era vorba, si nu-l putea rapune te mieri cine.
Multi trageau nadejdea sa-l ieie de ginere, dar flacaul era chitit la capul sau si nu se da cu una cu doua. Si asa de la o vreme, si babele si prietenii, lehametindu-se, l-au dat in burduful dracului si l-au lasat pe seama lui, sa faca de acuma inainte ce a sti el cu dansul, ca ei si-au luata toata nadejdea.
Amu, intr-una din zile, flacaul se scoala de noapte, face mamaliga imbranzita si cea mai dat Domnezeu, pune mancarea in traista, injuga boii la car, zice Doamne ajuta, si se duca in padure sa-si aduca un car de lemne. Si ajungand el in padure, pe cand se amija de ziua, a taiat lemne, a incarcat carul zdravan si l-a celtuit bine, si pan-or mai manca boii, s-a pus sa manance si el ceva. Si dupa cea mancat cat i-a trebuit, i-a mai ramas o bucatica de mamaliga imbranzita, si facand-o bot,a zis:
- Ce s-o mai duc pe acasa? Ia s-o pun ici pe tesitura asta, ca poate a gasi-o vreo lighioana ceva,a manca-o si ea, s-a zice bogdaproste. Si punand mamaliga pe tesitura, injuga boii, zice iar un Doamne ajuta si pe la pranzisor porneste spre casa. Si, cum a pornit el din padure, pe loc s-a si stranit un vifor cumplit - cu lapovita in doua - de nu vedeai nici inainte nici inapoi. Mania lui Dumnezeu, ce rea afara: sa nu scoti cainele din casa, dar inca om! Insa dracul nu cauta mai bine; la asa vreme te face sa pierzi rabdarea si fara sa vrei te vara la pacat.
Insa in acea zi, Scaraoschi, capetenia dracilor, vroind a-si face mendrele cum stie el, a dat porunca tuturor slugilor sale, ca sa apuce care incotro a vedea cu ochii, si pretutindeni - pe - mare si pe uscat sa vare vrajba intre oameni si sa le faca pacoste.
Atunci dracii s-au imprastiat iute ca fulgerul in toate directiile. Unul dintre ei apuca spre paduri, sa vada de n-a putea trebalui ceva si pe acolo, doar a face pe vreun om sa barfeasca impotriva lui Dumnezeu, pe altul sa-si chiteasca boii, altuia sa-i rupa vreun capat sau altceva de la car, altuia sa-i schilogeasca vreun bou, pe altii sa-i faca sa se bata pana s-or ucide, si cate alte bazaconii si nazbatii de care iscodeste si vrajeste dracul.
Ce or fi ispravit ceilalti draci nu stim, dar acestui de la padure nu i-a mers mai in acea zi. S-a pus el, nu-i vorba, luntre si punte, ca sa-si vare codita cea barligata undeva, dar degeaba i-a fost ca pe unde se ducea tot gol umbla.
Vazand el dracul ca si aici n-a izbutit nimica, crasca din masele, si crapa de ciuda, pentru ca era ingrijit cu ce obraz sa se infatoseje inaintea lui Scaraoschi. S-apoi, afara de acestea, era buimac de cap si hamesit de foame, de atata colindat.
Si cum sta el pe ganduri, posomorat si bezmetic, numai iata ca vede pe o tesitura un bot de mamaliga. Atunci bucuria dracului: odat-o si haleste si nu zice nimica. Apoi nemaiavand ce face, isi ie coada intre vine si se intoarse la stapane-sau si cum ajunse in iad, Scaraoschi il intreba:
- Ei copile, ce isprava ai facut? Cate suflete mi-ai arvonit? Da-ti solia!
- Ia nimica, stapane, raspunse dracul rusinat si tremurand ca varga de frica. Se vede cam pornit intr-un ceas rau. Vremea a fost prea potrivnica, cum stiti, si numai un om a venit azi in padure; dar s-acela a scapat de mine, caci am dat de urma lui tarziu, tocmai cand se dusese. Noroc ca am mai gasit pe o tesitura un bot de mamaliga de am mancat, caci imi garaiau matele de foame. Alta nu mai stiu nimica intunericimea voastra.
- Ei bine, zmardoare uracioasa ce esti, de mancat ai mancat botul de mamaliga, dar omul acela cand a pus mamaliga acolo pe tesitura, ai tu la stiinta?
- Ba de asta nu stiu nimica, stapane.
- Apoi ce pazesti tu alta, daca nu stii nici macar ceea ce vorbesc muritorii? Sa-ti spun eu dara, desi n-am fost in padure ca tine. A zis: cine a manca botul cel de mamaliga, sa zica bogdaproste. Zis-ai tu ceva cand ai mancat-o?
- Ba n-am zis nimica, stapane.
- Asa? In loc sa-ti dai osteneala, ca sa afli pana si gandul oamenilor, tu nu stii nici macar ceea ce vorbesc ei? Mai pot eu sa am nadejde in voi? Ei las, sa-ti gasesc eu acus leacul!
Te-ai invata tu minte de alta data. Hai porneste acus degraba la omul acela si sa-i slujesti taman trei ani de zile cu credinta, la ce te-a pune el! Simbrie in bani sa nu primesti de la dansul, ci sa faci tocmeala ca dupa ce ti-i implini anii, sa ai lua din casa lui ce-i vrea tu; si aceea are sa fie da trebuinta la talpa iadului, ca au inceput a putrezi capataiele ... Ia sa vedem, t-a intrat la cap ce ai sa iei? Hai, gata esti? Ie-ti talpasita!
- Gata, stapane, iaca pornesc!
Atunci dracul da o raita pe la talpa iadului, sa vada ce lipseste si apoi iese iute ca scanteia si se tot duce inainte la slujba, dupa porunca Scaraoschi. Si cand pe aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefacut intr-un baiet ca de opt ani, imbracat cu straie nemtesti, si umbla, zgribulind pe la poarta. Stan era acasa si chiar atunci luase ceaunul de pe foc sa mestece mamaliga; si numai iaca ce vede ca se rapad cainii sa rupa omul, nu altceva. Si cand se uita mai bine, ca sa vada? Vede un baiet ca se catara pe stalpul portii de teama cainilor. Atunci Stan alearga la poarta, zicand:
- Tiba, Hormuz! na , Balan! nea Zurzan! dati-va-n laturi, cotarle! ... Da de unde esti tu, mai tica? Si ce cauti pe aici, spaima cainilor?!
- Da de unde sa fiu, badica? Ia sunt si eu baiet sarman, din toata lumea, fara mama si tata, si vreu sa intru la stapan.
- Sa intri la stapan? D-apoi tu nici de pascut gastele nu esti bun ... Cam cati ani ai tu?
- Ia poate sa am vreo treisprezece ani.
- Cu spui tu, ma? ... Apoi dar bine a zis cine a zis ca vrabia-i tot pui, da numai dracul o stie de cand ii ... Eu de-abia t-as fi dat septe, mult opt ani. Dar ce, Doamne iarta-ma! pesemne ca si straiele acestea pocite fac sa arati asa de sfrijit si chircit. Am mai vazut deunazi umbland pe aici prin sat un cioflingar de-alde tine, dar acela era oleaca mai chipos si altfel imbracat:
Cu-antereu de canavata
Ce se tinea numa-n ata.
Si cu nadragi de anglie
Petece pe o mie.
Si cand mergea pe drum, nadragii mergeau alaturea cu drumul: cica umbla dupa strans pielcele, si cum trecea pe la poarta mea, de-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptanat, de i-au mers petecele. Vorba aceea: As veni desara la voi, dar mi-i rusine de caini. Si acum parca-l vad cat era de ferfenitos si cum isi culegea boarfele de pe jos. Oleaca, de n-ai patit si tu ca dansul. Si cum te cheama pe tine?
- Tot Chirica ma cheama.
- Mai parpalecule, nu cumva esti botezat de Sfantul Chirica Schiopu, care tine dracii de par?
- Nu-l stiu pe acela, dar Chirica ma cheama.
- Apoi despre mine, fie oricine, t-a fi nas, dar stiu c-a nimerit-o bine, de t-a pus numele Chirica, pentru ca esti un fel de vrabioi inchircit.
- Apoi, da, bade, inchircit, vrabioi cum ma vezi, aista sunt.
Am vazut eu si hoituri mai mari si nici de-o lume: la treaba se vede omul ce poate.
Las sa ma cheme cum m-a chema; ce ai dumneata de acolo? da pe dumneata cum te cheama?
- Tot Stan ma cheama, dar de la o boala ce am avut, cand eram mic; mi-au schimbat numele in Stan in Ipate, si de atunci am ramas cu doua nume.
- D-apoi ai la stiinta, bade, ca si dumneata ai cantec:
Ipate, care da ocaua pe spate,
Si face cu mana, sa-i mai aduca una.
- Dar stii ca m-ai plesnit in palarie, mai Chirica? Al dracului baiet! Parca esti cel de pe comoara, mai, de le stii toate cele. De trup esti maruntel, nu-i vorba, dar la fire esti mare. Ia sa te vedem, daca mi-i gaci tu cilimitura aceasta:
Lata - peste lata, peste lata - imbojorata, peste imbojorata - cracanata, peste cracanata - maciulie, peste maciulie - limpezeala, peste limpezeala - galbeneala si peste galbenela - hadulet.
Chirica atunci incepe a zambi si zice:
- De-io gaci, mi-i da si mie hrinca dantr-insa?
- D-apoi stiu eu ce crezi tu ca-i aceea? Gaceste intai, sa vedem.
- Ce sa fie, zisa Chirica. In fata casei, vatra, focul, pirostiile, ceaunul, apa dintr-insul, faina si culeserul sau melesteul.
- Bun, mai Chirica, ia acum vad si eu ca nu esti prost. Haia! cat sa-ti dau pe un an, ca sa te tocmesti la mine?
- Apoi eu, ... nu ma tocmesc cu anul.
- Dar cu ce te tocmesti tu?
- Eu ma tocmesc pe trei ani odata, pentru ca nu-s deprins a umbla cu crosna in spate, din stapan in stapan si vreu sa cunosc ceva, cand oi iesi de la dumitale.
- Despre mine, cu atat mai bine, mai Chirica. Si ce mi-i cere tu pentru trei ani?
- Ce sa-ti cer? Ia sa-mi dai mancare si de purtat cat mi-a trebui, iar cand mi s-or implinii anii, sa am a lua din casa dumitale ce voi vrea eu.
- Ce fel de vorba-i asta? Poate ca tu ii baranci atunci sa-mi iei sufletul din mine, ori mai stiu eu ce dracu t-a veni in cap sa cei?
- Ba nu, bade Ipate, n-ai grija, nu t-oi cere vreun lucru mare pana pe acolo.
S-apoi ce t-oi lua eu din casa, nu-ti face trebuinta d-tale.
- Apoi, na, zise Ipate. Masura-i vorba cu imblacitul. Balan sa-ti aleaga din gura ce spui, daca nu vorbesti deslusit.
- Apoi da, bade Ipate, unde-i vorba, nu-i manie: mai bine sa te tocmesti intai decat pe urma.
- Apoi ia asta-ti spun si eu, mai ciotul dracului: dezleaga odata calul de la gard, sa stiu eu atunci - de-oi ajunge cu sanatate - ce-i al tau si ce-i al meu.
- Ia lasa, bade Ipate, lasa: nu te mai pune si dumneata atata pentru te miri ce si mai nimica, ca doar n-are sa fie un cap de tara.
- Mai, Chirica, stii una? Ramai la mine si ne-om impaca noi atunci. Te vad ca esti un baiet istet, si stii pacatul? poate si harnic; sameni a fi stiind de unde sa iei lucrul si unde sa-l pui.
- Despre aceasta n-ai grija, bade, zisa Chirica. Nu cauta ca-s mic, dar trebile care ti le-oi face eu, nu le-o face altul, macar sa fie cu stea in frunte.
- Mai stii! Bine ar fi, mai Chirica, dac-ar fi toate cu lapte cate spui. Dar tu curat ca ai dat peste un stapan ca painea cea buna. numai sa avem vorba dinainte: sa nu fi rau de gura, c-apoi mi-i sa nu ma scoti din sarite si ma faci cateodata sa-mi ies din rabus afara.
- Nici despre asta nu ma tem ca-i banui, bade Ipate.
- Vrasazica ne-am inteles. De-acum vina de-i manca si tu ceva. Iaca niste bulughine, cu mujdei de mamaliga. Hai! de-le colb s-apoi te apuca de treaba.
Baietul se pune ciobaneste intr-un genunchi, imbuca rapede ce imbuca s-apoi se duce dupa trebi. Si era Chirica de linistit si de harnic la treburile lui, ca parca era de-acolo, de cand l-a facut ma-sa. Si Ipate se indemna pe dansul, uitase acum de urat si huzurea de bine. si din ziua in care s-a tocmit Chirica la Ipate, norocul ii curgea garla din toate partile, si nu mai stia ce are la casa lui.
Ce garduri stresinite cu spini, de mai nici vantul nu putea razbate printre ele! Ce suri si ocoale pentru boi si vaci, perdea pentru oi, poieti pentru paseri, cotete pentru porci, sasaiac pentru papusoi, hanbare pentru grau si cate alte lucruri de gospodarie facute din mana lui Chirica, cat ai bate din palme! Sa nu spun mincuini, dar Ipate se imbogatise insutit si inmiit, de cand a venit Chirica in slujba la dansul. Acum vazuse Ipate ce poare Chirica, si-i era drag ca ochii din cap.
Trecusera vreo doi ani la mijloc, si in una din zile Chirica zice stapanului sau:
- Stapane, sa nu banuiesti, da am sa-ti zic si eu o vorba: de ce nu te insori? Ca mane-poimane te-i trezi ca ai imbatranit si nu-ti ramane nici un urmas. Dupa viata este moarte. De unde stii ce se intampla, fereasca Dumnezeu! si atunci cui raman atata avere?
- Ce vorbesti tu, mai Chirica? Daca nu m-am insurat eu cand a fost de insurat, apoi la vremea asta t-ai gasit sa ma insor? Pesemne vrei sa-si faca dracul ras de mine ... Nu vezi ca a trecut soarele de amiezi; sunt mai mult batran decat tanar.
- Da ia lasa-ma la pardalnicul, stapane, ca sperii oamenii cu vorbele dumitale. Nu te face asa de batran, ca doar nu ti-i vremea trecuta. Eu cred ca tocmai acum esti bun de insurat, pentru ca ai cu ce sa tii nevasta si copiii. Slava Domnului! Multi ar dori sa aiba ceea ce ai dumneata.
- Ti-ai gasit, zise Ipaste. Parca esti nu stiu cum, mai Chirica: vorbesti si tu ia asa in dodii cateodata. Am eu samanaturi? Am eu toate cele trebuincioase pentru casa? Tu crezi ca numai asa se tine femeia. Vorba aceea: Cand se-nsoara, nu-i de moara.
- De asta plangi, stapane?
- D-apoi de care alta, mai Chirica? Nu stii tu ca gura inainte de toate si apoi celelalte.
- Stapane, daca-i numai atata, apoi las ca te fac eu grau, sa ai unde face paine si colaci pentru nunta, ba si pentru cumatrie, daca vrei.
- De unde, mai Chirica?
- Vezi dumneata colo departe niste lanuri frumoase de grau, care da in copt?
- Le vad.
- Du-te chiar acum acolo la stapanul mosiei si spune-i ca te prinzi sa-i dai in girezi tot graul care il are samanat. Si daca te-a intreba cat sa-ti deie pentru aceasta ostenicioasa treaba, spune-i ca nu primesti bani, ci numai atata grau, cu paie cu tot, cat ii putea duce dumneata in spate si cu un baiet al dumitale.
- Cum asta. mai Chirica? Parca vorbesti de aceea lume. Crezi tu ca vom putea noi singuri secera si strange atata amar de grau, ca doar sute si mii de brate trebuie acolo, nu saga. S-apoi numai pentru doua sarcine de grau? Ce nebun ai crede tu c-ar fi acela?
- Stapane, ca sa cunosti cine sunt eu si cat pot, asculta-ma si du-te la boier de-i spune cum te-am invatat.
Ipate cu gandul sa se duca ... si cu zece nu. In sfarsit isi ia el inima in dinti si se duse la curte sa vada ce are sa fie. Si cum ajunge, se infatoseaza inaitea boierului si zice:
- Sa nu va suparati, cucoane! Nu cumva aveti trebuinta de seceratori?
- Ba inca mare nevoie am, om bun; parca Dumnezeu te-a adus. Caci graul e copt, nu mai poate suferi intarziere.
- Apoi, cucoane, ma prind eu sa ti-l secer.
- Cum, singur?
- Cum vad te bizuiesti in brate multe.
- Multe, cucoane, putine, cucoane, cate a dat Dumnezeu; numai treaba s-o fac
- Ce sa-ti cer cucoane? Ia cand t-oi da graul in girezi, sa am voie a lua numai atata grau cu paie cu tot, cat oi putea duce in spate eu si c-un baietan al meu.
- Mai, omule, vorbesti inadins, ori vrei sa suguiesti?
- Ba fereasca Dumnezeu, cucoane, vorbesc inadins.
Boierul a crezut ca Ipate e nebun si voia sa se mantuie de dansul zicand:
- Daca-i asa, om bun, du-te mani dimineata si te apuca de lucru; oi vedea eu ce treaba-i face si ne-om impaca noi.
- Impacarea, cum t-am spus, cucoane.
- Ei, du-te, du-te, si las ca vedem!
Atunci Ipate se intoarna acasa si Chirica il intreaba:
- Ei, stapane, cum a ramas cu boierul?
- Cum sa ramaie mai Chirica? Ia m-am prins hat si bine sa-i dau graul in girezi, dupa cum ai zis. Dar m-a luat groaza cand am trecut pe langa lan si l-am vazut catu-i de mare. Asta-i o treaba foarte grea si mare lucru sa fie ca s-o putem scoate la capat. Stiu eu tare bine ca boierul m-a luat de nebun, dar nici cuminte nu sunt, dupa cat vad eu acum. Dracul stie ce avem sa facem?
- N-ai grija stapane, ca doar esti cu mine ... zise Chirica.
- Ia mai bine sa luam cele trebuitoare si haidem acolo chiar in seara asta, ca maine dimineata sa ni se faca ziua pe lan. Si asa se ieu ei amandoi si se duc. Si cu ajung acolo, cam pe inserate, Ipate zice:
- Vezi tu, mai Chirica? Asta-i nu-i saga: mi se pare ca noi avem sa dam peste dracul!
- Stapane, stii ce? Culca-te si odihneste-te si mani dimineata vom vorbi amandoi.
Ipate, ca cel cu grija-n spate, se framanta el cu mintea cat se mai framanta si obosit fiind, se lasa oleaca jos pe iarba si adormi dus. Chirica atunci - el stie ce face si cum face! ca intr-o clipa aduna toata dracimea s-o pune la lucru pe camp. Unii secerau, altii legau snopi, altii faceau clai si suflau cu narile sa se usuce, altii carau, altii durau girezi - ma rog, claca dracului era, ce sa spun mai mult?
Cand se trezeste Ipate, in zori de ziua, se sparie ce vede! Totul era mantuit. In locul graului de pe camp, vede acum o gireada mare si doua mai mici, asezate in culmea dealului, iara pe Chirica nu-l vede nicaieri. Atunci lui Ipate i s-a suit tot parul in varful capului de frica si a inceput a-l cauta pe Chirica in toate partile. Si cand colo numai ce iata ca-l vazu dormind in varful unei girezi si atunci isi mai veni putin in fire. Feciorii boieresti se sculara cu noaptea-n cap, cum ii treaba lor, si venira pe lanuri sa vada ce mai este. Si cand vazura ei una ca aceasta, ii cuprinse spaima, si fuga la boier de-i vestira. Boierul atunci se scoala iute, se azvarle pe un cal si tine numai o fuga pana la lanuri. Si acolo vede si el ceea ce nu mai vazuse si auzise decat lumea si pamantul!
-Ei, cucoane, am mantuit trebusoara, zise Ipate. Bine ca ati apucat a veni si dumneavoasta, ca sa fiti de fata cans ne-om lua dreptul.
Atunci Chirica, nici una nici doua, scoate o funie cu care era incins, leaga bine gireada cea mare, cum stie el, o ia in spate si ici ti-i drumul. Iara boierul, mai vazand si aceasta a incremenit cu mainile subsuori uitandu-se dupa dansul cum se ducea. Si crezand ca de acum si Ipate are sa ieie cele doua girezi mici, si-l caliceste de tot, crapa de necaz, dar n-avea incotro. Si nestiind ce sa faca, zise lui Ipate cu binisorul:
- Om bun, n-ati bani in locul graului ce mai ai lua, si lasa-ma in pace. N-am crezut ca am de a face cu dracul.
- Fereasca Dumnezeu, cucoane! Cruce de aur cu noi in casa! Departe de pe locurile aceste! Ba zau, am muncit de a dat inima din noi ...
- Ia lasa-ma incolo, mai omule: pesemne tu ai sa ma inveti pe mine ce-i plugaria? Ca doar eu seman grau de ieri, de alaltaieri, sa nu fi mai avut a face cu seceratori. Si chiar de nu-i fi tu Uciga-l crucea, tot n-ati umlat cu lucru curat; insa ... ce am eu cu sufletul vostru? Voi aveti a da seama. Primeste bani, cum ti-am spus, si mai duceti-va si la alta casa, ca eu unul stiu c-am patit-o buna.
Ipate auzind aceasta, parerea lui de bine! Ia banii cu cat se invoieste si se duce ai el dupa Chirica. Si cand ajunse acasa, Chirica treierase, vanturase, macinase, in sfarsit pusese toate trezile la cale. Si Ipate cand a mai vazut si asta, nu mai stia ce sa zica. Mai ca-i venea a crede ca si el are a face cu dracul.
- Mai Chirica, d-apoi stii ca si boierul, catu-i de boier, a pus-o de mamaliga. Iaca mi-a dat si bani se am adus acasa.
- Si acestia-s buni, stapane, pune-i la chimeriu si taci molcom. Am stiut eu dinainte ca are sa ne iasa si de cheltuiala.
A doua zi, dupa asta, Chirica zice lui Ipate:
- Ei stapane, de acum cred ca n-ai ce mai zice. Ca mane-poimane mi se implinesc anii si ramai far de mine. Mai nainte calea-valea, erai deprins a trai singur, dar acum are sa-ti cada greu, mai ales ca ti s-a ingreuiat si gospodaria. Hai, ce zici, te insori ori ba?
- Apoi da, Chirica, stiu eu ce sa fac? Parca tot m-as insura; cand as da peste o parte buna, as face poate si eu pasul acesta. Dar ma tem, nu cumva sa-mi ieu pe dracul pe cap, sa-l aduc cu lautari in casa, si pe urma sa nu-l pot scoate si cu o mie de popi; c-apoi atunci lehamite si de insurat si de avere si de tot!
- De asta ti-i acuma in grija, stapane? Dac-a ramas treaba pana la atata, apoi las pe mine ca te-oi face eu sa iei un dragut de femeie, care nu se mai afla! Caci eu sed calare in inima lor, si nu ca ma laud, dar stiu toate maruntaiele dintr-insele. Despre asta nu mi-i rusine, pot sa-ti aleg una si noaptea pe-ntuneric. Pentru altul n-as face-o, sa stiu ca mi-ar da lumea de pe lume, dar dumneata vreu numaidecat sa te vad om ca toti oamenii in rand cu lumea. Nu vezi ca cei mai multi de teapa dumitale se tin cu nasul pe susnumai din pricina asta. Ca si cum parca dumneata n-ai fi vrednic sa tii o femeie!
- Mai, Chirica, tare mai esti si tu nu stiu cum! Scoti omul din minti cu vorbele tale. Bun staroste mi-am gasit. Nu stiu cine te-a indreptat la casa mea, ca stiu ca esti berechet bun. S-apoi mult stau eu cateodata si ma gandesc in mintea mea, de unde ai tu atata putere!? Mai ca-mi vine sa zic si eu ca boierul cela: nu stiu, naluca sa fii, om sa fii, dracul sa fii, dar nici lucru curat nu esti. Numai, fii ce-i fi, dar asta nu ma priveste; mie unuia stiu ca mi-ai priit bine, na-m ce zice! Ei , ia spune, cum zici tu ca mi-i alege femeie?
- Ia in duminica viitoare, stapane, sa mergem in sat la hora. Eu oi sta deoparte cu baietii, iar dumneata sa te prinzi in ioc langa o fata care ti-o placea. Eu atunci mi-oi tarai piciorul pe langa dumneata, oi ochi-o bine, si apoi t-oi spune eu ce zace intr-insa.
- Da stii c-ai chitit-o bine, mai Chirica!? Tot cu draci esti tu, bine zic eu?
- Apoi da, stapane, in ziua de azi, daca nu-i fi si cu draci oleaca, apoi cica te fura sfintii, si iar nu-i bine. In sfarsit ce spun ei, ce nu mai spun, cum vine duminica, Ipate si Chirica se ieu si se duc la hora in sat. Chirica, cum ii treaba baietilor, se catara pe cele garduri si se hlizea cu ceilalti baieti. Iar Iapte, de cuvant; se prindea in joc langa o fata, care chiteste ca i-ar cam veni la socoteala; incepe el a o masura cu ochii, ba strangea pe fata de mana, ba o calca pe picior, ba ... cum e treaba flacailor. Si tropai-tropai, ropai-ropai! i se aprind calcaiele lui Ipate al nostru. Chirica era si el pe acolo, si cum se lasa Iapte din joc, spiridusul dracului ii zice:
- Ei, stapane, parca te-ai cam aburit la fata, nu stiu cum! Ce zici, asa-i ca-ti vine la socoteala ?
- Apoi da, nu stiu cum sa mai zic si eu; pesemne pacatele mi te-au scos inainte, mai Chirica. Eu gandesc s-o pornesc pe treaba; fata-i hazulie si m-a fermecat de acum.
- Ba nu, stapane, daca-i vrea sa ma asculti, eu te sfatuiesc s-o iei pe asta. si focu-i hazuliu, dar tare rau te parjoleste cateodata. Fetisoara asta, o vezi dumneata cat e de scumpa la ras? Parca t-ar veni a crede ca-i ce cele cu crucea-n san, dar ia! una de acestea a inalbit odata numai intr-o singura noapte pe mosu-meu in fantana.
- Cum asta, mai Chirica?
- Da, ia !nu mai sti si dumneata cum, stapane.
- Ian auzi-l, mai degraba i-ai putea stramba falcile decat vorba. Mai Chirica, eu gandesc ca s-a da dupa mine si s-a face si ea buna.
- I ... ha! da, cum nu? Eu insa iti spun prieteneste ca fetisoara asta are trei coaste de drac intr-insa, si chiar cea mai buna dintre femei inca tot mai are una. Sa te mai lasi, stapane pan-om da macar peste una de acelea, s-apoi t-oi mai spune eu ce este de facut.
- Apoi da, mai Chirica, tu m-ai tot cihait la cap pana acum, sa ma insor, sa ma insor, de mi-ai aprins pofta de insurat, si apoi tot tu o surubuiesti s-o intorci cum iti vine tie la socoteala.
- Stapane, stii ca eu nu-ti voiesc raul; asculta-ma, ca n-ai sa gresesti.
Ipate, auzind asa, se da dupa Chirica si se intoarna ei sara acasa, tot cum s-au dus. Insa cum ajung acasa, parca nu era acela. Muncea el, nu muncea, dar nu stiu ca se framanta cu gandurile, si abia astepta sa vie iar duminica viitoare.
Duminica vine, si iara se duc la hora in alt sat. Chirica dupa obiceiul sau, se ia cu baietii, iara Ipate se prinde in joc langa o fata care o chiteste el. Joaca cat joaca si langa aceea, si intrand in vorba cu dansa, fata, buna mehenghe, ii intoarce capul, si Ipate vede ca nu-i de lepadat. Dar Chirica era si el pe acolo. si cum se lasa Ipate din joc, ii zice:
- Ei, stapane, cum vad eu, nici de asta nu te-ai da in laturi; asa-i ca ti-a cazut cu tronc la inima?
- Mai asa, mai chirica!
- Apoi iti spun eu, stapane, ca nici asta nu-i de noi. O vezi cat e pasina, dar si asta are doua coaste de drac intr-insa. Sa te mai lasi, stapane, cum t-am spus eu.
- Apoi da, mai Chirica, in ziua de azi, nu stiu care a mai fi cu crucea-n san, cum cauti tu. Eu gandesc ca tot om alege, om alege, pan-om culege.
- Ba nu stapane, lasa pe mine, ca stiu eu ce.
Ipate iar se ia dupa cum zice Chirica, si se intoarna ie sara acasa tot cum s-au dus. Dar Iapte cum nici de treba nu-si mai cauta, nici mancarea nu se prindea de dansul, nici somnul nu-l fura, era cum e mai rau. Toata ziua prindea buburuzi, si punandu-i pe dosul manii, zicea:
Buburuz, Buburuz,
Incotro vei zbura,
Intr-acolo m-oi insura!
Da, ce sa-i zici? Daduse si el in parpara insuratului. S-apoi stiti ca este o vorba: Cand ii omul in doi peri, sa te feresti de dansul, c-atunci e mai rau. Vorba aceea: Arde focu-n paie ude. Asa si Ipate, tot mai sughita, tot mai ofta din greu si de abia astepta sa vie duminica.
Duminica iar vine, si ei se ieu si se duc la joc in alt sat. Si cum ajung acolo, Ipate i se prinde in joc langa un puisor de fata, careia ii jucau ochii in cap ca la o serpoaica. Se invatase si el, siretul, a le alege asa de pe deasupra, dar numai Chirica baietul stia ce zace in inima lor si cat le poate capul. Ca ce-i mai greu de ales decat omul? Dar Chirica era si el pe acolo. Si ce a facut el, ce a dres, ca fetei si lui Ipate au inceput a le sfarai inima unul langa altul. Boldul Satanei se vede ca-l inghimpase. Si cum se lasa Ipate din joc, Chirica il trage deoparte si-l intreaba:
- Ei, stapane, cum ti se pare?
- Cum sa mi se para, mai Chirica? Ia, parca-mi vine s-o sorb cu ochii, de draga ce-mi e; daca n-a fi asta, apoi nu ma mai insor niciodata, ca destul mi-ai tulburat mintile pan-acum.
- Asta-i buna, stapane, zise Chirica. Nu-i vorba, ca are si ea tot o coasta de drac, dar traind si nemurind, i-om scoate-o noi si pe aceea.
Atunci, bucuria lui Ipate! Incepe a se tine de fata ca scaiul de oaie. Si unde nu t-o infasca pe sus si se ieu ei ba din talcuri, ba din cilimituri, ba din pacalit, ba din una din alta, si de colo pana colea, s-au placut unuia altuia. Si Ipate, nemaiavand rabdare, se duce la tata-sau si la ma-sa, de o cere. Vorba ceea:
Vin la mama de ma cere:
De m-a da, de nu m-a da,
Peste noapte mi-i fura.
Parintii fetei, cand aud asta, au de bucurie ca le-a picat un om asa de bun si dau cu manici largi. Peste cateva zile nunta se face, si Ipate ia femeia cu zestre cu tot, o duce acasa la dansul, si pace buna! Si asa traiau ei bine si se iubeau unul pe altul ca niste hulubasi. Si Ipate, fiind foarte multumit de asta, zise intr-o zi:
- Doamne, mai Chirica, bun suflet de femeie mai am! Bine mi-ai ales-o.
- Buna, stapane, nu-i cuvant, dar stii ca este o vorba: Cand nici nu te gandesti, atunci te tranteste, las sa vedem. Ia ada-ti aminte ce ti-am spus odata, ca si asta, cat ii de buna si de blajina tot are o coasta de drac intr-insa, care trebuie scoasa numaidecat, daca ti-i voia sa ai femeie cum trebuie si s-o duci cu dansa la batranete.
- Apoi da, nu stiu cine ti-a mai putea intra si tie in voie, ma Chirica. Cate stii tu, numai dracu cred ca poate sa-ti deie de fund.
Dar nu se implineste bine anul si femeia lui Ipate face un baiet. La vreo doua-trei luni dupa asta, Iapte se trezeste intr-o zi cu socru-sau ca vine si-l cheama la nunta unui frate al femeii sale. Chirica simtind toate, cum ii dracul, trage pe stapane-sau la o parte si-i zice:
- Stapane, lasa sa se duca numai nevasta dumitale cu copilul, oar dumneata spune ca de-i avea vreme te duci mai pe urma, bine de bine, iara de nu, sa te ierte. Si dupa asta, t-oi mai spune eu ce-i de facut.
Ipate deprins a asculta pe Chirica, zice socru-sau:
- Tata, eu n-oi putea merge, ca dupa cum vezi am tare multe trebi pe capul meu, si numai cu un argatel ce-l am, de abia le pot dovedi. Nevasta mea insa poate sa mearga, si de m-a ierta vremea sa pot veni si eu mai pe urma, bine de bine, iara de nu, te rog sa ma ierti.
Socru-sau atunci, nemaiavand ce zice, ia nevasta lui Ipate cu copil cu tot si se cam se duce.
In ziua de uncrop, Chirica zice lui Ipate:
- Stapane, ia acum a venit vremea ca sa scoatem coasta cea de drac din femeia dumitale. Hai, incaleca iute pe cal si te du la nunta. Dar sa stii de la mine ce ai sa faci cand vei ajunge acolo: alature cu casa socru-tau este o casuta tupilata, in care sede un talpoi de baba, mestesugoasa la trebile sale cum ii sfredelul dracului. Du-te de trage in gazda la dansa si fa-te ca esti un drumet strain. Pune-te apoi pe langa ea luntre si punte si juruieste-i cerul si pamantul, ca sa-ti smomeasca pe nevasta dumitale si sa ti-o aduca acolo. Si atunci sa vezi ce pot babele si cat ii de credincioasa femeia.
- Sa ... ra! mai Chirica, ce tot spui tu. Parca despre asta mi-as pune capul la mijloc.
- Ba nu fi asa de darnic, stapane. Mai bine cruta-ti capul, ca poate t-a mai trebui.
- Dar oare nu m-or cunoaste, mai Chirica?
- N-ai grija,stapane, pot sa te duci si pe nunta, ca am facut ce stiu eu si nimeni n-are sa te cunoasca.
Ipate, void sa se incredinteze si despre asta, asculta pe Chirica si se duce. Si cum ajunge in sat, trage in gazda la baba, o ia cam pe departe si-i spune ca sa-i aduca desara pe nevasta lui Stan din satul cutare la dansul.
Baba, cand aude asta, pune mana la gura, clatina din cap si zice:
- Doamne, om bun, cum crezi dumneata c-as face eu una ca asta, mai ales ca femeia are barbat bun, frumos, bogat si nu-i de acele de care gandesti dumneata?
Atunci Ipate scoate plosca de la oblanc, da babei vreo cateva gaturi de rachiu, si apoi ii mai intinde si punguta tosca de bani, zicand:
- Matusa, de mi-i face acest bine, atunci sa stii ca ai sa ai si mai mult de la mine. Fii bine incredintata sa n-are sa ne stie nici pamantul.
Baba deodata ata pe ganduri: parca n-ar fi prea voitnici treaba s-o faca, dar punga nici punga cu bani s-o lase. In sfarsit mai sede ea pe ganduri cat sede, apoi ia punga si zice:
- Om bun, manca-te-ar puricii sa te manance! ... Eu stiu ce vrasazica durerea de inima, bat-o pardalnica s-o bata! ... Nu stiu, zau, cum a sta si asta; imi plesneste obrazul de rusine, cand gandesc cum am sa ma infatosez inaintea femeii celeia cu vorbe de acestea ...Ma duc si eu intr-un noroc sa vedem, de-io putea face ceva, bine de bine, iara de nu, mi-i crede si dumneata, ca stiu cum se fac greu trebile astea si rar le scoatem la capat.
- Crede si dumneata, matusa, sa de-i face pe treaba, n-are sa fie degeaba.
Atunci baba zice:
- Sa vedem, intrebarea n-are gres. Mai stii de unde sare iepurele? Mai ales ca barbatu-sau nu este aici.
Apoi, cam inspre sara, lasa pe drumet singur in casa, si se duce alaturea la nunta, si cum ajunge, trage pe nevasta lui Ipate deoparte, ii spune codosca cate si mai multe, s-o face pe femeie sa alunece cu mintea!
- Matuse - zice nevasta - d-apoi oare cum om face noi, ca sa fie mai bine?
- Aceasta nu-i vreun lucru pan' pe acolo, copila hai, zise baba. Ia du-te in casa, trezeste-ti copilul din somn si el atunci are sa inceapa a plange; pe urma pisca-l cate oleaca si el are sa inceapa a tipa. Si atunci barbatu-tau, cum ii el suparacios, are sa zica de la o vreme sa ieie baietul sa sa-l dai - ia incolo la baba cea de alaturea. Tu, cum ii auzi asta, sa iei baietul cu albie ci tot si sa vii cu dansul la mine. S-apoi atunci:
Femeia lui Ipate asculta de baba, face cum i-a zis ea, si pe inserate si vina la dansa cu copilul in brate, si cum intra in casa, incepe a se chicoti si a spune de la nunta multe si marunte, fara sa cunoasca pe barbatu-sau.
Apoi Ipate li da de baut pana le ameteste pe amandoua, apoi isi fura copilul din covatica, dupa cum il invatase Chirica, si fuge cu dansul acasa. Chirica, cum il vede viind, ii iese inainte de la poarta, si zice:
- Ei, stapane, minciuni, ti-am spus eu, ori ba?
- Ba nu, mai Chirica: acuma vad eu ce poate femeia. De acum nu mai traiesc nici un ceas cu dansa; am s-o dau dracului de pomana, soi rau ce este ea!
- Ba nu, stapane, sa nu faci una ca asta, ca femeia dumitale e una dintre cele mai bune femei. Dar stiu eu ce-i de vina aici. Las-o intai sa vie acasa, sa-i scoatem costita aceea, care ti-am spus eu, si atunci ii vedea dumneata ce lucru de femeie are sa iasa dintr-insa. Acum, sa ne intoarcem iar din urma.
Femeia lui Ipate si cu baba, cand se trezesc din ameteala, nici tu drumet nici tu nimica! Atunci odata incep ele a se boci inadusit si a se bate cu pumnii in cap, insa fara nici un folos! Mai iscodeste si harca pe ici pe colea sa vada n-a putea afla ceva despre copil, dar copilul parca intrase in pamant.
- Ei, ei! Acu-i acu. Vai de mine, nevasta hai-zise baba-ce pacat mi-am gasit cu tine! Dracul stie ce fac.
Si cum sta baba impietrita, dracul ii da una in gand.
- Nevasta hai! alta-i nu-i de facut dacet sa insomoltacim motanul ista al meu cu niste petece, sa-l punem in albiuta si sa apoi sa dam foc casei pe dinauntru, iar noi a ne boci in gura mare si a striga: foc! foc! Si pan-or sari oamenii de la nunta, pana nu stiu ce, casa are sa se topeasca. Si cand or gasi motal scrum au sa creada ca a ars copilul, si poate s-o tamaduim.
- Ca bine zici dumneata, matusa, asta s-o facem.
- S-o facem, s-o facem. Dar eu ce fac tocmai acum la batranete fara leac de adapost?
- Nu te ingriji de asta, matusa draga, ca am sa te ieu cu mine si-i trai pe langa noi ca banul cel bun. Barbatu-meu e cum e painea cea buna si te-om avea curat ca pe o mama.
Atunci baba se indupleca, caci nu are incotro, dau ele foc casei, si pana la urma cand sar oamenii, pana nu stiu ce, si casa si motan si tot se facuse scrum. Iara ele plangeau de udau pamantul, zicand:
- Vai de noi si de noi copilasul nostru, cum a ars!
Oamenii vazandu-le zbuciumandu-se asa, au inceput care dincotro sa le mangaie. Si a doua zi tatal femeii lui Ipate trimite un argat al sau cu carul cu boi sa duca si pe baba si pe fiica-sa la barbate-sau acasa, aratandu-se cu mare parere de rau pentru asta cumplita nenorocire.
Pe drum, femeia lui Ipate zice babei:
- Matisica, vara-te ici in sacul acesta, si cand vom ajunge acasa intai am sa spun barbate-meu ca aici sunt niste buci de la mamuca pentru facut saci. Si aceasta numai pana sa duce de la noi un ticalos de argat care-l avem, ca chiar azi i se implineste.
Baba asculta si se vara in sac. Si cum ajunse acasa si trag carul in ograda, nevasta lui Ipate lasa toate cele in car si se duce de-a dreptul in casa plangand, sa gaseasca pe barbatu-sau si sa-i spuna cele intamplate. Insa acolo,nici Ipate nici Chirica nu erau acasa. Atunci femeia lui Ipate si cu argatul tatane-sau tabarasc sacul, cum pot, il pun intr-o casoaie pe cuptor, dupa horn, si apoi ea da drumul argatului sa se duca inapoi. Si cum porneste acesta, Ipate si pica in loc. Femeia lui cum il vede, incepe a boci si a zice:
- Vai de mine si de mine, barbate, ce-am patit ... Copilasul nostru nu mai este! Si-i spune toata intamplarea, dupa cum se intelese cu baba. Ipate atunci ii zice:
- Lasa, mai femeie, ca de-om trai vom fi noi harnici sa mai facem copii. Da cu cine sa te sfatuisti? Pesemne asa a fost sa fie de la Dumnezeu!
Si cum vorbeau ei, numai iaca ca intra si Chirica pe usa, cu un ciocan, c-o dalta si c-o pareche de clesti in mana. Femeia lui Ipate cum il vede, incepe a i se tangiu si lui. Dar Chirica dupa ce o asculta zice:
- O crezi, stapane, ce spune? Nu te mai uita in gura ei. Ia mai bine s-o cinatuim. Pune-o jos, sa-i scoatem costita aceea.
Atunci Ipate odata mi t-o infasca de cozi, o tranteste la pamant s-o tine bine. Iara Chirica incepe a-i numara coastele din stanga, zicand:una, doua, trei, si cand la a patra, pune dalta, tranteste cu ciocanul, o apuca cu clestele s-o da afara. Apoi asaza pielea la loc, pune el ce pune pe rana, si pe loc se tamaduieste. Dupa aceasta zise:
- Stapane, ia, de-acum ia femeie cumsecade, numai s-o cam tii din frau si sa-i retezi unghiile din cand in cand, ca nu cumva sa-ti puna coarne.
S-odata se duce Chirica la casa de alaturea si aduce copilul. Femeia lui Ipate, cand a mai vazut si asta, numai i s-a inclestat gura si a inghetat de frica.
Atunci Chirica saruta mana lui Ipate, si zice:
- Ei, stapane, iaca chiar azi s-au implinit anii de slujba. Ramai de acuma sanatos, ca eu ma duc de unde am venit dar sa sti de la mine, si sa le spui altora, ca te-a slujit un drac trei ani de zile, numai pentru un bot de mamaliga de pe tesitura din padure si pentru un putregai de capatai ce-mi trebuie sub talpa iadului.
Atunci odata si infasca Chirica sacul cel dupa horn cu baba cu tot si se face nevazut. Femeia lui Ipate incepe a tipa grozav si azice:
- Alearga dupa dansul, barbate, si nu-l lasa! Caltii de la mumuca mi i-a luat ... Din ce om face noi saci?
Ipate nu avea acum grijile acestea. El era mahnit pentru pierderea lui Chirica, care era bunatate de baiat, si nu stia unde l-ar gasi sa-i multumeasca pentru atatea binefaceri ce primise de la dansul.
Dar Chirica era tocmai in iad si se desfata in sanul lui Scaraoschi iara codosca cea de baba gemea sub talpa iadului, si numai motanul ei din aceea lume ii plangea de mila, pentru ca l-a cocolit asa de bine.
Si iaca asa oameni buni, s-a izbavit Ipate si de dracul si de baba, traind in pace cu nevasta si cu copiii sai.
Si dupa aceea, cand ii spunea cumva cineva cate ceva de pe undeva, care era asa si nu asa, Ipate flutura din cap si zicea:
- Ia, paziti-va mai bine treaba, si nu-mi tot spuneti cai verzi pe pereti, ca eu sunt Stan Patitul!
Povestea lui Stan Patitul
Aceasta pagina a fost accesata de 7624 ori.
