Lina Catalina
de Ion Creanga
In sus,
Pe Mures in sus,
Este-o casa nalta.
Da-n ea cine sede?
Domnul Jomnai craiu
si cu Jecmaneasa,
Cinstita craiasa,
La masa sedeau.
Dar cu pahar cin' le da ?
Lina Catalina,
Floare din gradina,
Fata de romana,
Alba ca o zana,
De roman bogat,
Tot din tarigrad,
Cu paharul da.
Domnul Jemnai craiu
Paharul lua,
De man-o strangea.
Dara Jecmaneasa,
Cinstita craiasa,
Ea, ca mi-si vedea,
Nimic nu zicea,
Masa ridica.
Domnul Jemnai craiu
Pe Lina chema,
Din gura-i graia:
"Lino Catalina,
Floare din gradina,
Fata de romana,
Alba ca o zana,
De roman bogat,
Tot din tarigrad,
Du-te de-mi asterne,
Tot in cea gradina,
in cap de razor,
in miros de flori".
Lina se ducea
si mi-i asternea,
Unde-i poroncea.
El vesel mergea
si mi se culca.
Dara Jecmaneasa,
Cinstita craiasa,
Vezeteu chema
si mi-i poroncea,
Caii sa mi-i puie,
Telegarii iuti,
Iutii ca zmeii,
Negri ca corbii.
Apoi de indata
Pe Lina chema,
in bute-o punea
si cu ea pleca
in sus,
Pe Mures in sus,
La " Lacul Rotund",
Care n-are fund.
si dac-ajungea,
Pe ea jos c-o da,
Pietre aduna
si-n roche-i cosea,
Branci in apa-i da,
Lina se-neca.
Doamna Jecmaneasa,
Cinstita craiasa,
Acasa venea
si mi se culca.
in varsat de zori,
in miros de flori,
Domnul Jemnai craiu,
El se destepta;
Pe Lina chema:
"Lino Catalina,
Floare din gradina,
Fata de romana,
Alba ca o zana,
Ada-mi nastrapa,
Ca sa-mi spal fata" !
Lina nu raspunde,
Ca n-are de unde.
El ca mi-a striga,
si nu raspundea.
Dar o tigancusa
La dansul iesea,
Din gura-i graia:
"Doamne, Jemnai craiu,
Lina nu raspunde,
Ca n-are de unde !",
El dac-auzea,
Iute, se scula,
Degrab' se-mbraca,
Robii si-i strangea,
La chin ii punea.
Dar o tigancusa,
Ea ca raspundea :
"Doamne, Jemnai craiu,
Pe noi nu ne bate;
Ca maicuta voastra
si stapana noastra,
Doamna Jecmaneasa,
Cinstita craiasa,
Pe Lin-a luat,
Cu ea a plecat
in sus.
Pe Mures in sus,
si-n "Lacul Rotund";
Care n-are fund,
Pe Lin-a-necat !"
Domnul Jemnai craiu,
El dac-auzea,
Navodari chema,
si el se scula
La dansul lua
Cutit de argint,
Sa moara curand;
Acolo mergea,
La "Lacul 'Rotund",
Care n-are fund,
Navodarii da
Cu navoadele,
Pe Lina gaseau
s-afar-o scoteau.
Domnul Jemnai craiu,
El dac-o vedea,
in brate-o lua .
si mi-o saruta
si mi-o dezmierda:
"Lino Catalina,
Floare din gradina,
Fata de romana,
Alba ca o zana !"
si degrab' scotea
Cutit de argint,
Sa moara curand,
si mi se junghia,
s-aproape de ea
Degrab' ca murea.
Doamna Jecmaneasa,
Cinstita craiasa,
Ea cand se scula,
Roabele-si chema,
De fiiu le-ntreba,
Ele raspundea :
"Vai ! Maria-ta;
Stapanasul nostru;
El ca si-a plecat
La "Lacul Rotund",
Care n-are fund ! "
Ea dac-auzea,
Iute se scula,
Dupa el pleca
La "Lacul Rotund",
Care n-are fund,
si mi ti-l gasea
Mort chiar langa ea !
Dac-asa vedea,
indarapt venea,
in iatac intra
si se otravea.
Lina Catalina
Aceasta pagina a fost accesata de 4698 ori.
